Anul 2020 a fost un prilej să reflectăm la lucrurile cu adevărat importante și să apreciem momentele petrecute alături de familie și prieteni. Iar gândul la călătoriile din anii anteriori ne-au făcut să prețuim și mai mult aceste tip de experiențe. Călătoriile au puterea miraculoasă de a încapsula în timp experiențe și trăiri despre culturi, oameni, tradiții, mâncare, obiceiuri, locuri și lista poate continua.

Pe măsură ce ne deschidem aripile cu gândul la libertatea de a călători din nou (odată cu apariția vaccinurilor), ne dorim parcă vacanțe cât mai speciale, de neuitat. Însă, pentru fiecare dintre noi, ideea de ,,special’’ înseamnă altceva: unii caută relaxarea în natură și poate plaja e cea mai importantă, alții caută adrenalina unui sport în aer liber sau poate experiențe gastronomice, ori, poate, întâlnirile cu localnicii dau valoare unei vacanțe reușite.

Pentru unii dintre noi, o experiență inedită înseamnă să fii în mijlocul naturii, în apropierea animalelor, aflate în mediul lor natural. Momente cu magie sunt cele în care la un metru de tine, în timp ce faci snorkeling, înoată alene o broască țestoasă imensă. Sau poate atunci când vezi mai mulți delfini care se iau la întrecere cu barca ce alunecă pe valurile turcoaz, și sunt atât de aproape de tine încât le vezi pielea catifelată. Frânturi de vacanță condensate în trăiri intense de câteva secunde, unice, în preajma măreției ei, Natura.

Împărtășesc o frântură dintr-o întâmplare cu gorilele de munte (specie aflată pe cale de dispariție) dintr-un safari în Uganda, poveste care poate fi și a ta!

Când și când dau la o parte câte o ramură care îmi acoperă calea. Pădurea e deasă, stânga - dreapta. Simt în nări aerul cu o umezeală stranie, care parcă îmi intră în oase, prin fiecare încheietură. Nu fac scenarii, nu mă gândesc la nimic, încerc să mă concentrez la drum. Simt însă încordarea așteptării și adrenalina la gândul că poate o să văd ceva. Țin drumul drept pe potecă, în șir indian, în grupul de șase. De vreo zece minute (cine mai știe cât a trecut de fapt, nu îmi dau seama prea clar), mergem prin pădurea deasă. Se aud cântece necunoscute de păsări exotice iar mici maimuțe se perindă zglobii, ușoare, prin vârfuri de copaci. Ici-colo flori și fluturi viu colorate, cum nu am mai văzut și multe insecte.

Grupul se oprește. Toată lumea pregătește, ca la un semn invizibil, telefoanele sau aparatele foto. Rămân cu privirea ațintită undeva în stânga, unde se uită toți, în timp ce mă sprijin de un ciot de copac unde alunec ușor și mă așez ca într-un mic fotoliu. Din spate parcă se aud niște foșnete, în stânga nu văd nimic. Rămân stană de piatră, simt respirația sacadată. Tovarășul de grup, aflat în față la câțiva metri, se întoarce deodată spre mine cu privirea fixă, ochii măriți și îmi șoptește să rămân pe loc, să nu mă sperii și să nu fac mișcări bruște. Vine o familie de gorile în spatele meu, e un adult și câțiva pui. Oricum sunt în nemișcare, oricum m-a blocat ce mi-a zis. Și acum?

Aud mersul legănat, foșnete de frunze și sunete de joacă. Aproape, tot mai aproape. Poate intră în pădure, poate ne ocolesc și reușesc să le văd. Dar nu, nu... sunt lângă mine, chiar în spatele meu, le simt prezența. Nu pot să întorc capul, de teamă, de emoție, un amestec de trăiri care vin ca o avalanșă. Simt cum cineva se așază în spatele meu, simt corpul greu care își face loc lângă mine. Cei din grup îmi spun să nu mă sperii, să îmi păstrez calmul și să nu fac mișcări bruște, e mama gorilă. Ce mișcări, cine poate să se miște? Simt cum timpul s-a oprit în loc, simt că sunt într-un film sau poate doar visez că sunt într-o pădure și lângă mine e o familie cu pui, o specie de gorile pe cale de dispariție... Eu, acolo, acolo cu ele. Un pui vine să îmi studieze un pic fața, e încântat, se pare, de podoaba capilară. Analizează atent cu privirea apoi pune mâna pe câteva șuvițe. Cumva mă mângâie, cumva caută șuvițele potrivite. Se joacă plin de curiozitate. I-am văzut ochii umezi cu privirea inocentă și mirată. Nu prea mai pot respira, de la aceste atingeri, priviri și umane și ne-umane și, nu știu, simt cum mă topesc.

Cel mic se răsgândește și trece în spatele meu lângă ceilalți frați și mama gorilă. Îi simt greutatea pe spate, cum își caută locul, cum rămâne agățat de mine. Familia pare fericită, comunică și se joacă. Acum fac și eu parte din ea, într-un mod straniu, ca o jucărie sau prilej de joacă, cu spatele. Simt fiecare mișcare a puiului de gorilă care nu se mai dezlipește de mine. Când și când îmi studiază părul și hainele și scoate niște sunete nedefinite, poate îmi spune ceva, cine știe. Grupul din care fac parte filmează și fotografiază. Eu sunt în alt film. Aș vrea să încremenească clipa acesta, de acceptare, de primire în mijlocul unei familii. Cuvintele sunt neputincioase în așa clipe, nu pot descrie trăirile. Așa ceva nici în vis nu aș fi îndrăznit. Sau poate visez?

Conform cifrelor specialiștilor, mai există aproximativ 800 de exemplare de gorile montane în sălbaticie. Iar aproximativ jumătate din întreaga populație mondială de gorile de munte se află în mediul lor natural în Bwindi National Park – considerată patrimoniu UNESCO, una dintre cele mai diverse zone biologice din Africa. O întâlnire cu gorilele de munte în mediul lor natural este atât inedita, prin apropierea pe care o presupune, cât și extrem de rară, prin faptul că astfel de exemplare sunt atât de puține pe întreaga planetă. Caracteristica principală a parcului național Bwindi este diversitatea speciilor: habitat pentru 120 de specii de mamifere, 348 de specii de păsări, 220 de specii de fluturi, 27 de specii de broaște, cameleoni, geckos și multe specii pe cale de dispariție. Plus peste 1.000 de specii de plante înflorite, inclusiv 163 de specii de copaci și 104 specii de ferigi.

Credit foto nr. 3: Grup gorile - Bwindi Impenetrable National Park Facebook